ELEMENTE DE ANALIZĂ SWOT

Căutarea unei metode relativ uşor de aplicat, în condiţiile unui flux informaţional tot mai bogat şi tot mai destructurat, a constituit una din preocupările de bază ale lumii academice, dar şi a celei strict ancorate în realitatea practică. In esenţă este vorba de realizarea de scenarii de dezvoltare care să fie rezultatul unei puneri în balanţă a tuturor alternativelor posibile, la scări diferite de abordare şi la entităţi teritoriale cu grade diferite de omogenitate. Provenind din acronimele cuvintelor englezeşti Strengths (Atuuri), Weaknesses (Puncte slabe), Opportunities (Oportunităţi), Threats (Riscuri, Ameninţări), SWOT este una dintre metodele de analiză, care se utilizează tot mai des în studiile de fezabilitate a întreprinderilor industriale, dar mai recent şi în domeniul studiilor elaborate asupra unităţilor teritoriale. Prin complexitatea lor aceste sisteme se pretează extrem de bine la astfel de analize, concluziile fiind foarte importante în problemele de dezvoltare a acestora.

Ca atare, analiza SWOT este chiar mai mult decât un instrument general, care poate ajuta comunităţile în domeniile adoptării de decizii corecte, precum şi al planificării strategice.

În orice analiză SWOT avem de-a face cu un mediu intern şi altul extern al teritoriului, primul incluzând analiza atuurilor şi al punctelor slabe, iar cel de-al doilea oportunităţile, respectiv riscurile care ar putea pune în discuţie realizarea proiectului propus.

Evident că înainte de aplicarea acestei analize este necesară evaluarea posibilităţilor de utilizare a sa având în vedere că nu în orice situaţie analiza SWOT poate fi la fel de performantă. Ca atare, se poate elabora o listă cu atuurile şi punctele slabe pentru atingerea unui obiectiv selecţionat anterior, după care se va face o estimare a posibilelor rezultate obţinute şi se va aprecia oportunitatea utilizării acestei analize pentru atingerea performanţelor fixate. Dacă se hotărăşte adoptarea unei astfel de căi, atunci se trece la analiza propriu-zisă a fiecăreia dintre componentele favorabile şi nefavorabile, la analiza capacităţii mediului extern de a favoriza sau de a restricţiona anumite soluţii adoptate pe linia atenuării disfuncţionalităţilor existente.

Pentru dezvoltarea viitoare a unui teritoriu este importantă existenţa unui set de informaţii privind istoricul acestuia, privind starea sa actuală, spre a încerca emiterea de ipoteze cu privire la posibilele traiectorii de evoluţie. Luând ca premise componentele permanente şi cu rol favorabil unei dinamici în sensul dorit analiza SWOT va fundamenta o strategie de dezvoltare pe termen mediu, lung sau foarte lung. In această strategie se vor menţiona: efortul material şi uman necesar, principalele etape de implementare, direcţiile în care se acţionează, incertitudinea realizării proiectului în condiţiile unor riscuri, care apar în mediul extern.

Tranziţia României de la o economie centralizată la economia de piaţă, cu schimbări rapide şi frecvent neprevăzute, implică adoptarea unor strategii de dezvoltare pe termen mediu, cu o perioadă de implementare nu mai mare de 8 ani, maximum 10. Diminuarea, în astfel de situaţii a timpului de viabilitate a unei strategii a condus la ideea acceptării unei analize SWOT aproape continuă, cu o perioadă de repetare care să nu depăşească 2 ani de zile. Astfel de analize repetate pot avea efecte benefice asupra managementului unităţii teritoriale studiate. Numai astfel, analizele SWOT pot deveni extrem de performante, indiferent de condiţiile concrete ale entităţii teritoriale sau de producţie.

Într-o analiză SWOT se disting două categorii de componente, care se grupează după mediul lor de localizare. Astfel în mediul intern sunt identificate atuurile (A), prin care aria sau domeniul respectiv poate realiza o implementare rapidă a strategiei de dezvoltare respective şi punctele slabe (Ps), care restricţionează implementarea strategiei de dezvoltare. Acestea depind aproape în exclusivitate de caracteristicile interne ale sistemului teritorial, de modul în care componentele acestuia se plasează pe scara convergenţei sau nonconvergenţei cu obiectivul urmărit. In mediul extern se identifică oportunităţile (O), reprezentate de conjuncturile care susţin implementarea strategiei elaborate şi riscurile (R), însemnând acele ameninţări care planează asupra realizării obiectivului fixat.

Pentru analiza stării actuale a teritoriului şi pentru prefigurarea dezvoltării se urmăreşte, din punct de vedere metodologic, elaborarea de ierarhii specifice pentru fiecare dintre elemente:

a) Se individualizează fiecare atuu, care în raport cu importanţa sa în contextul stării actuale sau al dezvoltării viitoare se plasează pe o scara convenţională, pentru a reuşi o ierarhie cât mai realistă a acestora;
b) Se depistează toate punctele slabe (inclusiv elementele restrictive), care, în funcţie de efectele negative pe care le induc, direct sau indirect, se poziţionează, la fel, pe o scară convenţională;
c) Se evaluează oportunităţile, care pot favoriza dezvoltarea respectiv menţinerea stării actuale, care se consideră satisfăcătoare, după care se clasează pe o scară a gradului de influenţă pozitivă;
d) Se listează riscurile, cărora li se apreciază probabilitatea de apariţie, precum şi capacitatea de perturbare a procesului de dezvoltare sau starea actuală, pe o scară convenţională.

De preferinţă scara convenţională trebuie să fie cuprinsă între 0-10 sau 0-100, în raport cu complexitatea sistemului teritorial şi deci cu numărul de componente care sunt incluse în analiza SWOT. Pentru o fineţe mai mare este de preferat cea de-a doua scară, pentru operativitate (în cazul utilizării unui număr relativ redus de factori) însă, este mult mai utilă prima scară.

În ideea unui diagnostic foarte rapid asupra stării actuale sau asupra potenţialului de dezvoltare a unui teritoriu, având în vedere ansamblul celor patru categorii de factori şi pe fiecare individual, poate fi utilizată diagrama SWOT. Aceasta presupune un sistem de axe ortogonale, pe ordonata pozitivă fiind trecute atuurile, pe cea negativă punctele slabe, iar pe abscisa pozitivă oportunităţile, respectiv pe cea negativă riscurile. In funcţie de plasarea celor mai multe puncte se poate decide starea aproximativ exactă a sistemului respectiv, precum şi capacitatea sa de dezvoltare ulterioară, mai ales în intenţia atingerii unui anumit obiectiv.

Astfel, dacă majoritatea componentelor se plasează în cadranul A, dezvoltarea va fi susţinută, dispunând atât de resurse interne, cât şi de oportunităţi favorabile dacă acestea se vor plasa în cadranul B, atunci dezvoltarea, care deşi dispune de foarte mari resurse interne este supusă unor riscuri deosebite dacă norul de puncte este plasat în cadranul C, în mod sigur dezvoltarea este compromisă din start, fiind practic imposibilă. În fine ultima posibilitate, ca aceste componente să se găsească plasate în cadranul D, acolo unde există conjuncturi foarte favorabile, dar din păcate nu există resurse, punctele slabe fiind extrem de numeroase.

Factorii motori ai dezvoltării care se consideră a fi esenţiali în evoluţia teritoriului vor fi identificaţi, ierarhizaţi în raport de impactul potenţial pe care îl au şi apoi selectaţi ca fiind de cea mai mare importanţă pentru realizarea unei eficienţe sporite. Alternativele de dezvoltare viitoare ţin cont de rolul acestor factori în ansamblul tuturor factorilor cheie depistaţi prin analiza SWOT. Ideal ar fi ca simulările să aibă la bază un număr redus de factori, dar realitatea ne conduce totdeauna la un număr mai ridicat, ceea ce îngreunează inclusiv individualizarea punctelor de bifurcaţie şi traiectoriilor posibilÎn procesul de analiză a fiecăruia dintre factorii consideraţi importanţi în dezvoltarea viitoare a unui teritoriu se recurge la stabilirea unei ierarhii în ce priveşte importanţa lor pozitivă şi negativă pentru viitoarea evoluţie. In acelaşi timp analiza acestor factori se face în raport cu obiectivul major ce urmează a fi realizat, dar şi cu obiective intermediare situate pe traseul de evoluţie viitoare.

Se vor fixa astfel reperele pe orizonturi de timp, dar şi priorităţile de stimulare sau blocare a unor factori pentru aceleaşi perioade. Evident că în toată analiza SWOT, intervin nenumărate elemente calitative şi mai puţin cantitative, de aceea factorul subiectiv are mari şanse de perturbare a unei analize realiste. Din acest motiv grupul de experţi care analizează starea şi posibilităţile de dezvoltare ale unui teritoriu, trebuie să fie cât mai obiectiv, să facă abstracţie de preferinţele individuale şi să abordeze integral întreaga problematică, pe baza unei cunoaşteri profunde a realităţii.